Pînă la 1873 creştinii din s. Pripiceni-Răzeşi atîrnau de biserica din satul vecin Pecişte. Însa comunitatea creştină a satului era întrunită în biserica Adormirii Maicii Domnului . În anul 1868 a fost organizată pentru prima oara şcoala parohială, care funcţiona în casa unei văduve Oniţica. Casa era de tip ţărănesc acoperită cu stuf. Cînd a fost efectuată împroprietărirea ţăranilor cu pămînt în anul 1869 s-a alocat un teren pentru construcţia şcolii în partea de jos a satului. Însă preotul nu a fost de acord deoarece terenul se afla foarte eparte de biserica, care a fost construita între anii (1870-1873). Clădirea şcolii a fost construită în preajma bisericii chiar în mijlocul drumului , mai acaparînd pămînt din contul vecinilor, între anii (1889-1892), zidită cu mijloacele sătenilor. Primul învăţător a fost Grigore Melnicov( probabil Melnic), care mai era şi dascălul bisericii. Predarea se făcea în limba rusă. Elevii învăţau a citi, a scrie, a socoti. Primul elev care a plecat din sat să facă studii a fost Anatol Gojneţchi, devenind apoi profesor. După Marea Unire din anul 1918 fosta şcoala parohială este tranfosrmată în şcoala de patru clase, directorul şcolii fiind Valunea( Vladimir) Stoian şi Nicolae Slutu feciorul lui Victor Slutu era învăţător. Clasele erau complete cl. I-III şi II-IV. În şcoală învăţau vreo 75 de copii la început, se alimentau la cantină, clădirea era încălzită cu sobe. La şcoală mergeau copiii ale căror părinţi puteau să platească. Cerinţele faţă de elevi erau mari.

La începutul anilor 32 şcoala începătoare de patru clase a fost transformată în şcoală de şapte clase şi în aceelaşi an a fost construită a doua clădire (actualmente clădirea bibliotecii comunale) , utilizîndu-se o metodă destul de inventivă, un paravan care a foarte uşor se demonta şi despărtea incinta în două încaperi. Acest paravan se scotea şi rămînea o sală destul de încapătoare pentru diverse festivităţi. Şcoala a fost terminată de Mihail Trîmbaci care a făcut şcoala normală la Câmpullung(Muscel) şi care a fondat şcoala de patru clase la Pripiceni-Curchi, chiar în casa lui, Nicon Stoian feciorul lui Vasile Stoian care a ajuns la gradul de general în Armata Română ş.a. care din păcate în 1944 au scăpat teroarea roşie refugiindu-se peste Prut. Prin anii 1952 vine director Efim Corovai profesor de istorie pînă în 1983. De profesorii săi îşi aminteşte cu drag dl. Ion Perciun arhitect principal al raionului Rezina Polina Cviatovschi profesoară de limbă română, Iraida Lanovenco-matematică şi fizică, Galina Perciun-biologie şi chimie, Valentin Doiciu-desen, muzică, limbă franceză. Pînă în 1961 era şcoala de şapte clase, începînd cu anul de studii 1961-1962 de opt clase.

În 1958 a mai fost adaptată casa fostului director Vladimir Stoian devenind mai bine de trei decenii şcoală.

Dupa Efim Corovai din 1983-1986 a fist director dl. Odobescu Vasile, apoi din 1986-1994- Negară Ludmila, din 1994 este durectir Albu Vasile.

Şcoala în care ne facem studiile acum a fost construită în anul 1987. Este o şcoala-tip cu săli de clase mari, spaţioase, sală de sport, cantină şi care este încălzită cu gaze naturale. Actual în gimnaziu îşi fac studiile 203 elevi. Colectivul profesoral este format din 21 profesori tineri şi pensionari.

Printre ei sunt n-nele învăţătoare Idibescu Alina, Pană Ecaterina, Stoian Elena, Dascăl Tamara, Chetrari Viorica, d-nii Albu Vasile directorul gimnaziului profesor de matematică, Odobescu Vasile profesor de matematică, Pană Ion profesor de fizică, Gobjila Vladislav şi Gobjilă Nicon profesori de educaţia fizică, pe d-le Luchian Elena prof. de l. rusă, Guzun Angela prof. de geografie, Negară Ludmila prof. de chimie, Găugaş Nina prof. de informatică, Cebotari Daria prof. de l. rom., Onilă Ana bibliotecar, Perciun Elena prof. de istorie, Zicu Svetlana prof. de l. franceză , Pavliuc Rodica prof. de muzică, Pavliuc Mihai prof. de ed tehn. ş.a.

Şcoala este începutul vieţii noastre, prima treaptă a ei. Deschizîndu-ne porţile, ea ne arată căile adevaratei demnităţi şi oamenii, în sensul deplin al cuvîntului. Profesorii ne învaţă să ne cunoaştem pe noi înşine atît de bine încît să putem fi independenţi, încrezători în propriile puteri şi curajoşi în viaţă.

                                                                                                  Anul 2006.